duminică, 24 iunie 2012

Vorbele trecute prin viata mea. Partea a doua.


S-a oprit putin in scara blocului, avea un gol in stomac si simtea ca nu mai poate sa respire…scoase cheia din geanta, se apropie de usa si si-a lipit urechea incet de lemnul rece.
            Nu auzi nici un zgomot inauntru asa ca intra…camera era asa cum o lasase, respira adanc si s-a dus in bucatarie sa-si faca o cafea inainte de a incepe sa-si impacheteze hainele si lucrurile…traversa camera si deschise geamul, lua scrumiera de pe masuta si o goli in cosul de gunoi apoi puse apa la incalzit.
            Incerca sa nu planga, scoase telefonul din buzunar si forma numarul “Momentan abonatul…”…apoi se gandi ca face o prostie ca nu mai are nevoie de el…de fapt vroia sa-i arate ca e fericita ca nu i-a simtit lipsa deloc…si ca ea este o femeie puternica si fara el…vroia sa-l loveasca, sa-l raneasca…sa-i spuna ca intr-o seara a intalnit intr-un bar un necunoscut si s-a culcat cu el…vroia sa vada cum o sa planga, cum o sa cada in genuchi si o s-o implore sa ramana…
          Stia ca el nu o sa faca asta, si nici ea nu vroia ca el sa faca asta…vroia sa faca cumva sa fie ca la inceput…daca ar fi avut puterea sa stearga cateva luni din calendar din viata lor, din univers…nu putea sa faca asta. Isi aprinse o tigara si se aseza pe canapea, se intreba de cand oare nu a mai venit el pe la garsoniera.
            Deschise dulapul si lua una din camasile lui, incepu sa se dezbrace si se imbraca cu ea…simti cum un fior rece ii trece prin corp, era camasa lui preferata in care ea dormea cand el nu era acasa. Isi mai aprinse o tigara, se intreba de ce nu a venit inca sa-si ia lucrurile…trecusera doua luni de cand s-au despartit.
            Ii trecu prin cap ideea sa ia o foarfeca si sa-i taie camasa in bucatele sa o sfasie asa cum si el ii sfasiase inima…se gandi apoi ca si ea e la fel de vinovata ca el.
            Auzi cum se deschide usa de la intrare, era el…
            Se gandi ca arata ca o idioata, imbracata doar cu camasa lui, nemachiata si in dezordinea din jurul…se apropie de el, ii trecu mana prin par si din impuls il saruta…
            - Avem doua variante, spuse el…
            - Nu dragutule, avem o singura varianta…vrei cafea?
            - Mergem in bucatarie…intreba el.
- Nu, de data asta vom merge pana la capat, dar vom incepe drumul cu o cafea.

Cineva mi-a spus odata ca este posibil ca doi oameni sa se intalneasca la momentul potrivit, dar in timpul nepotrivit…si ca niciodata nimic nu este intamplator.

Al tau mereu,
          Eu

duminică, 3 iunie 2012

Vorbele trecute prin viata mea


Vorbele trecute prin viata mea,

Si minutele trec, si zilele se scurg, parca sunt razele de soare din dimineata zilei de duminica care se strecoara neanuntate prin singura fereastra a camerei… Apoi te trezesti si deschizi fereastra lasand sa intre in camera aerul curat…te loveste fara mila raceala diminetii si dorinta de a aprinde o tigara…se aude clic-ul capacului de otel al brichetei apoi sunetul de tutun ars. Primul fum te ameteste, pe al doilea il simti undeva adanc in stomac…apoi restul nu te mai intereseaza.
Pe birou ai ceasca de cafea imprimata cu rosul buzelor ei, iar langa ai un biletel sub doua pliculete de zahar brun personalizate, pe care a scris “Pentru o zi sarata, te sarut dulce!”…iti dai seama ca ai intarziat la munca, dar e abia luni dimineata iar seful tau sigur o sa ajunga dupa pranz la munca…e ora 9:00.
Iti deschizi laptopul si apoi folderul de poze pe care le-ati facut impreuna cu o zi inainte in parc…ca de obicei, ai reusit sa o enervezi si de data asta pentru ca i-ai facut peste 200 de poze, dar ea nu intelege ca tu nu te mai saturi de zambetul ei, iar cand zambetul acela nu o sa-ti mai apartina si cand o sa ti se faca dor de cafeaua cu aroma de ruj rosu…inseamna ca o sa urasti si mai mult inceputurile de saptamana…dar asta nu stii cand va fi…nici ea nu stie ca nu-ti place zaharul brun si diminetile de luni cand  te trezesti fara ea in bratele tale.
Vrei sa-i dai un mesaj sa-i multumesti pentru cafea, sa-i spui ca deja ti-e dor de ea, ca vrei sa o scoti in oras in pauza ei de la pranz si ca diseara o sa gatesti tu mancarea ei favorita sau o sa faceti comanda de pizza iar ea o sa cumpere o sticla de vin rosu.
Iti aprinzi a doua tigara, deschizi al doilea folder de poze si incepi sa “alergi” prin poze apoi il deschizi pe al treilea…
Termini si ultima gura de cafea, si vrei sa-i trimiti mesajul…deschizi lista de contacte, dar numarul ei nu mai e…
Suna telefonul, un coleg de la munca: “Alo, esti bine…te caut de trei zile…” , iti mai aprinzi o tigara si inchizi telefonul, in usa se aud trei batai scurte: “Buna dimineata! Room- service, se poate intra?”
Te uiti la rujul uscat de pe cana de cafea, iti dai seama ca era acolo si ieri si cu o zi inainte…si iti amintesti ca ea nu folosea nuanta asta…

Al tau mereu,
        Eu

miercuri, 30 mai 2012


“Mi-e dor de tot si in acelasi timp de nimic…” (copy / paste)

Ma “bate” tastatura, intunericul din camera ma cheama la somn si insomnia ma trimite in bucatarie sa mai fumez o tiagra. Mi-am dat seama de curand ca sufar de insomnie, asta am observat intr-o zi in oglinda ca cearcanele mele aveau cearcane, si m-am hotarat sa dorm mai mult…nu am reusit.
Nu am ganduri negre care nu ma lasa sa dorm, nu am cosmaruri, am doar idei…unele bune, altele mai putin realiste si cele din urma pe care nu as vrea sa le mentionez.

Sunt zile pe care nu le suport si zile pe care le vreau inapoi…sunt minute pe care nu le mai respir si secunde pe care le uit…sunt anotimpuri pe care as vrea sa le scot din calendar si ploi de vara pe care as vrea sa le transform in zile de ianuarie.
Sunt nopti care nu si-au pierdut parfumul…sunt tigarile uitate in scrumiera si lasate sa arda…sunt zambete si lacrimi din ultimul sarut…
Sunt dimineti cand as vrea sa refuz sa ma trezesc sa imi inchid alarma…sa spun hotarat “Azi nu vreau sa ma ridic din pat”…sa ma intorc pe partea cealalta, sa imi afund nasul in parul tau si sa adorm…
Ultima data m-ai intrebat ce imi place asa de mult la tine…raspunsul meu: Nimic!

Dar in alt timp mi-e dor de tot.


 Al tau mereu,
             Eu

luni, 21 mai 2012

E ultima...


E ultima…
            Mi-am aprins tigara mi-am pus gluga in cap si am plecat spre Colina…e ultima data, e ultima persoana, e ultima zi, e ultima tigara…am mai tras un fum, jarul mi-a ars degetul aratator, nu-mi venea sa cred ca terminasem de fumat “ultima” tigara…
            Eram in transa…plecase din camera luandu-si cu ea, de data asta, si parfumul pe care de fiecare data il lasa sa-mi inunde visele si hainele…mi-am turnat un pahar de vodka…e ultimul…dupa cateva ore sticla era goala…mi-am aprins o tigara si imi doream sa ma metamorfozez in sticla pe care o priveam, sa fiu gol si transparent.
            Asa ca daca in fiecare “e ultima…” exista mereu un inceput, iar azi nu va mai fi azi decat pentru cateva minute…trebuie sa ma hotarasc cand sa incep sa spun de maine ca “e prima data”! Sa incept de la sfarsit si poate ca daca o sa incep cu finalul o sa ma pierd in continut ca sa nu pot afla niciodata inceputul…
            Azi sunt ilogic…mai sunt doar cateva minute si se va schimba in maine…eu voi ramane la fel de illogic, blocat in azi…
            Ma intebai intr-o zi de ce nu scriu mai mult, de ce nu scriu o data la 2-3 zile…raspunsul e simplu, dar daca ar fi sa-ti raspund ar insemna sa nu mai am de ce sa scriu, asa ca pastrez raspunsul pentru mine sau pentru data viitoare.
            Al tau mereu eu,
                          Eu
            P.S. Cred ca am sa traduc complet si titlul blogului...

marți, 1 mai 2012

Scrisoare catre suflet


Scrisoare catre suflet,

“Mereu am impresia ca stiu ce sa scriu, dar de cele mai multe ori nu stiu cum sa scriu!”
Acum cateva zile am vazut o postare ce prezenta poza unui baietel care radea cu gura pana la urechi iar sub poza era urmatorul text : “Oare daca te-ar intalni copilul care ai fost ar fi mandru de barbatul care esti! ” sau ceva de genu… Mi-am adus aminte ca eu niciodata nu mi-am imaginat ca o sa ajung “baiat mare”, ca o sa am responsabilitati, un job, o relatie care sa dureze mai mult de  3 luni, etc.
Daca acum m-as intalni cu copilul care eram acum 10 ani, mai mult ca sigur ca ar fi mandru de mine, am ajuns tot ce el nu credea ca o sa ajunga…probabil ca ar fi dezamagit de faptul ca nu sunt inginer, ca inca fumez si ca nu mai stiu sa visez cu ochii deschisi…dar in rest cred ca ar zambi pana la urechi si mi-ar spune : “Bravo ma!”. Ar intelege probabil ca nu sunt director la vreo firma, ca nu am BMW si inca nu am proprietatea mea personala…

Dar,

Am alaturi oameni care imi ofera totul, si chiar daca oamenii astia vor pleca, vor veni altii, am alaturi luptatori de la care invat ca fiecare zi e altfel si ca fiecare clipa e mai alba sau mai neagra, oamenii care ma fac sa tresar cand ii vad, oamenii care m-au iertat sau ma vor ierta, am oamenii care au rabdare sa asculte aceleasi porcarii de 100 de ori si de fiecare data rad, am oamenii cu care pot fuma o tigara fara a discuta de viitor sau trecut, sunt oamenii care ma iubesc sau m-au iubit…am multe de spus…

Totul se leaga de oamenii pe care ii ai langa tine…restul se plateste prin MasterCard.
Sunt oamenii fara de care blogul asta nu ar fi exista, si de care imi este foarte dor!

Al tau mereu eu,
                Eu

miercuri, 18 aprilie 2012

Scrisoare de acasa,


Scrisoare de acasa,
Zambetul tau nu e ca zambetul meu…
Am reusit o performanta personala anul acesta, dupa 6 ani in care am sarbatorit Pastele pe unde am apucat, intr-un final am ajuns sa-l petrec si acasa. Nu cred ca va fi partea cea mai interesanta, dar pentru mine reprezinta o performanta si mi-am dat seama ca uneori e mai bine sa fi acasa decat oriunde altundeva…
Azi mi-am numarat pentru prima data pasii de la locul de fumat pana la birou, am simtit cum peretii se strang in jurul meu si ca nu mai stiu nimic…
Azi am aflat ca daca nu ai persoanele potrivite la locul potrivit si la momentul potrivit, inseamna ca nu esti omul potrivit sa fii acolo.
            Acum un an si ceva de zile am inceput sa scriu pe blog, imi amintesc ca era o seara de martie si ca ploua ingrozitor…tocmai vorbisem cu tine la telefon si m-am hotarat sa scriu ceva si uite asa a aparut “Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem, majoritatea se intampla "ieri"...” .
            Imi amintesc ca mai intai am scris titlul blogului in romana si apoi m-am chinuit sa-l traduc…iar dupa ce l-am tradus, m-am hotarat sa-l schimb cu cel de acum…apoi mi-am propus sa-ti scriu in fiecare zi, dar nu am reusit sa ma tin de cuvant…
           Stiu ca de fiecare data astepti sa scriu ceva nou si sa las de fiecare data continuare in loc de sfarsit…
          Acum stiu ca fumezi o tigara (nu “tigare” cum am auzit ca se mai zice prin alte parti) si citesti ce am scris aici…
            Mereu am impresia ca stiu ce sa scriu, dar de cele mai multe ori nu stiu cum sa scriu!

            Al tau mereu,
                         Eu