Cu baschetii prin ploaie…
Se chinuia sa-si
aminteasca cand alergase ultima data prin ploaie, fara umbrela…sorbea din
cafeaua calda si privea agitatia de dincolo de geam.
Il chinuia un singur
gand…primavara si aceiasi astenie cu care se lupta in fiecare an, trecerea de
la confort la agitatie, de la liniste la zgomot. Nu voia sa se intoarca la
birou, avea impresia ca teancul de dosare o sa-l inghita intr-o zi.
Era abia luni.
- Hai sa plecam undeva, macar azi, spune ca te simti
rau…il ruga ea.
- Unde?
- Mergem in gara si luam primul tren care pleaca…mergem
la casa de bilete si cerem un bilet spre nicaieri.
- Un bilet spre nicaieri? Aha…si daca nu mai au
bilete?
- Atunci mergem pe jos, spuse ea hotarata.
- Megem pe jos?!
- Da, mergem pe jos, ne incaltam cu baschetii, tu
iti iei rucsacul in spate eu o sa iau chitara…
- Ploua afara, incerca el sa o convinga sa se
razgandeasca.
- Atunci mergem sa ne plimbam cu baschetii prin
ploaie…
Cafeaua din ceasca se racise.
Era abia luni.
