Cand pui punct in loc de obisnuitele trei puncte.
Este momentul cand vrei sa mai scrii ceva, dar nu mai
stii ce, este ora aia din noapte cand de atatea ori te-ai ridicat din pat te-ai
asezat la birou si ai inceput sa tastezi bune si nebune, citesti…apoi stergi,
si o iei de la capat.
Imi spunea cineva ca eu nu stiu ce vreau…i-am zambit
ironic. Pana la urma i-am dat dreptate. Nu stiu ce vreau… cand nu vrei sa intrii
in rutina, cand nu vrei sa te “hranesti” cu stres, cand ajungi acasa si te
relaxezi…cand iti inchizi aplicatia si iti spui “imi bag piciorul, e si maine o
zi!”, cand inca mai rezisti si faci fata sistemului care incearca sa te
“inghita” putin cate putin, zi de zi.
Asa e…se intampla des cand iubim filosofia, dar il
uram pe filosof.
******************************
Acum o sa-ti vorbesc despre mucuri
de tigara stinse in scrumiera, despre cafeaua fara lapte si despre o alta
poveste …
Despre o poveste care nu are actiune
prezenta sau viitoare…despre un autor care isi uita pagina scrisa pe jumatate in masina de scris
si o parte din manuscris inchis in sertarul biroului.
Este povestea lui, a autorului, care
nu stie daca vrea sa continue sa scrie, sau sa dea foc paginilor scrise pana
acum…este in dilema, nu stie daca sa o omoare pe ea. Da, sa o omoare pe ea,
care l-a innebunit pe el…sau sa-l omoare pe el, cel care a facut-o pe ea sa
sufere.
Si nu stie cine a suferit mai mult,
cine inca sufera mai mult, inca nu s-a hotarat daca o sa-i aduca impreuna sau
sa le desparta destinele pentru totdeuna. Isi simte personajele captive intr-un
film de Woody Allen, unde de la final el ramane pe banca in parc, iar ea
intarzie sa apara.
Ar vrea sa-i intalneasca pe amandoi,
sa ii scoata la o cafea, sa-si ceara iartare iar apoi sa-i elibereze, dar pana
la final mai sunt multe pagini de scris.
Al tau mereu,
Eu
