"Doar tu" @petre danut irinel

Doar tu 2

Doar tu imi dai culoare
Cand pensula lipseste
Ma faci sa ma rabdare
Cand inima-ti graieste

Doar tu imi lasi fiinta
Sa rabde in declin
Si imi alungi dorinta
Ce tinde spre delir

Provoci al meu dezastru
Si-mi spulberi fortareata
Darami negura noptii
Arzandu-mi dimineata

Doar tu strapungi ardoarea
Hapsana amazoana
Si lasi in urma ta
Suflet zdrelit de rana

Se va intoarce roata
Lui Horea sau Crisan
Si te voi da pe gratis
Arvuna lui Satan

Nu-mi va pasa nici mie
Cum nu-ti pasa acum
De sufletul pereche
Ce il transformi in scrum
@petre danut irinel

"Versuri fara nume" de Petre Danut

Pentru bunicul meu

mi-e dor de tine si de sfatul tau
caci imi spuneai mereu : “sa fii cuminte”
si-n creier ma loveste un ecou
caci tu mi-ai fost mai mult decat parinte

chiar daca ai fost tata pentru tatal meu
nici pentru mine n-ai fost mai prejos
eu te-am iubit si martor mi-este Dumnezeu
si chiar de nu mai esti,iti raman credincios

la poarta raiului de-as fi interogat
“cu cine-ai vrea tu sa vorbesti copile?”
Cu siguranta dintre cei pierduti
Bunicule,eu te-as chema pe tine

n-ai apucat sa ma privesti matur
si te-ai grabit sa parsesti a ta-ncapere
cand eram doar un pusti fara cusur
am ramas pentru tine basm ,fara-ncheiere

tin sa te-anunt si sper sa ma auzi
ca am crescut si sunt independent
iti multumesc ca m-ai facut de mic
problemelor sa pot sa le tin piept

si stii ca as opri in loc elvetienii
as farama si ceasurile lor cretine
caci cea mai pretioasa dintre toate-i
o ultima secunda ce o-mpart cu tine

@petre danut irinel

"Versuri fara nume" de Petre Danut

       

Esti tanara cadana
Cu fata-acoperita
Esti pura semiluna
In umbre invelita

Esti dimineata blanda
Torida amiaza-mi esti
Esti seara agitata

Si noapte ca-n povesti

Mirosul inodor
Tu ramai crezul meu
Zeita-n care cred
Iar eu , al tau ateu

Vizibil incolora
Iti vad acum zambind
Buzele tale stranii
De-un dulce insipid

@petre danut irinel

 

 

 

Aminte sa iei , sa nu-ti para rau
La ziua de ieri , si zambetul tau
Eclipsa totala in gandirea mea
Xerox de vise , mi-e prezenta ta
Arida fiinta , dar inca dulceaga
Nepasatoare , lasi zile sa treaca
Divina zeita , faci noaptea sa para
Risipa de negru , in zori de vara
Umede pagini zaresc de acum
La cap de penita si margini de drum
Acorduri de triste chitari intalnesc
Valsul ma-mpinge sa iti multumesc
Inca nu pot sa spun tot ce simt
N-ar avea sens ca sa dezmint
Iubita fiinta , cu bune si rele
Adio ti-as spune, dar e prea devreme !

@petre danut irinel

Vineri, dupa joi...

-          Cum reusesti?

-          Nu stiu, i-am raspuns dand din umeri…trebuie doar sa…

Da, trebuie! Apoi incet, incet, dispare indoiala…respiri, dar nu aerul proaspat care intra prin fereastra deschisa.

Iti lasi capul pe spate si privesti tavanul, atunci iti dai seama ca mai ai un perete in camera care se numeste tavan…dar de ce nu l-ai vazut pana acum? Mda, tavanul, ce bucata de perete interesanta…iti intorci privirea catre geam…acea minunata sticla in care ai vrea sa te transformi si prin care poti linistit sa privesti cerul…acel albastru care nu este infinit, este albastru pana la orizont.

Si inchizi ochii…si incepi sa visezi…

           

 Incepi sa visezi ca sa nu mai vezi tavanul…incepi sa visezi ca sa iti poti ridica din nou capul, sa poti aprinde urmatoarea tigara si esti sigur ca se va “fuma” si asta singura in scrumiera, te uiti la ceas si e tarziu…

-          Si totusi, cum reusesti? Bine…am inteles, nu vrei sa-mi spui…o sa te iert pentru ca ai reusit sa ma faci sa zambesc. Ma intorc sa visez!

Deschizi ochii si vezi tavanul…deodata auzi cum visele alearga galagioase prin camera, acele ganduri jucause pe care incercai, mai devreme, sa le zaresti dincolo de linia albastra a orizontului.

Te intorci speriat si privesti catre pat…prin atatea vise care te sufoca inca mai poti vedea un zambet.

Oare cum reusesc?