joi, 15 decembrie 2011

Cand se stinge lumina.


Cand se stinge lumina.

Ti-ai pus vreodata intrebarea : “Ce fac daca se stinge lumina? ” .
Bine, bine,  cand spun “lumina” ma refer la pfff…hai sa spunem: idee, sansa, rezolvare, situatie, etc.  asa deci, ce faci?
I-am pus intrebarea asta unui prieten, raspunsul era simplu “Schimb becul!” si daca nu e de la bec, aprind lanterna si incep sa injur!
Acum sincer de cate ori ti s-a intamplat sa ti se stinga “lumina” si cateva secunde sa fi in “bezna” totala, mie unul mi se intampla de cel putin 3 ori pe zi, cand pur si simplu nu am replica si in cele cateva secunde cand sunt blank, fac rapid rezumatul conversatiei (situatia asta o pot incadra in categoria DEFECT PROFESIONAL) . Sau cel putin am fost pus in situatii pe care nu le anticipasem catusi de putin, si in acele momente nu iti doresti decat o lopata si o gropa suficient de adanca sa poti intra.
Ma mai gandesc la situatia in care eu sunt prins intr-o “camera”, fara alt corp de iluminat (cu alte cuvinte p..a lanterna:) si brusc se face “intuneric” , oare atunci ar trebui sa astept mana aia din poveste care cara un sfesnic cu o lumanare sau sa ma apuc sa frec doua bete si sa fac focul.

Stiu…ca de fiecare data, deja spui ca mi-am pierdut ideea. Asa e!

De fapt vroiam sa ajung la…ce facem in situatii de criza (personala, profesionala, etc.), asteptam linistiti ajutorul sau mai exact lumanarea din sfesnic sau intram in panica si ne apucam de frecat bete pentru a face “lumina”. Oare?
 Eu unul m-am saturat sa tot astept “lumanarea” aia cu lumina… nu stiu cum se face ca apare sa faca lumina exact in momentul cand reusesc si eu sa-mi readuc lumina…si nu stiu cum se face ca din doua surse de “lumina” (cea produsa si cea primita) tot in intuneric ma simt.

Ar trebui sa schimb becul mai des sau sa-mi cumpar lanterna?
Am ramas fara idei…

Al tau mereu,
                Eu

vineri, 18 noiembrie 2011

Doar atat.

Doar atat...

           
            ’’Nu frica de moarte e cea mai groaznica frica, ci frica de a tine un discurs ma ingrozeste...’’ mi-a spus intr-o dimineata de vara Cristi Panuta.

De ce nu mi-ai spus ca ’’miroase’’ a tomana?  Eu am si uitat ca a venit tomna...mi-am adus aminte tarziu..., asta e poate data viitoare nu o sa mai uiti si o sa-mi amintesti...
Probabil crezi ca nu am mai scris pentru ca nu am avut inspiratie...nu am mai scris pentru ca eram sigur ca nu o sa mai citesti..., vrei sa facem un pact? De fiecare data cand o sa postez ceva...sa-mi dai un sms in care sa-mi spui ca a venit primavara...vrei? Sms-ul poate avea orice structura, doar sa contina cuvantul ’’primavara’’...
Apropo ti-am spus cat de mult urasc ca iubesc toamna, si cat de mult astept din nou sa ma indragostesc de primavara? Nu ti-am spus pentru ca nici eu nu eram sigur, sunt in zodia Balanta, imi permit sa pot sa gandesc de doua ori ca sa gresesc o singura data, dar asta ma face mai ilogic...si imi place.

Iar nu mai stiu ce sa-ti scriu, dar promit ca nu o sa mai treaca 2 luni ca sa iti scriu din nou.

Si prima parte a postarii este cat se poate de adevarata, abia azi mi-am adus aminte de ea...



     Al tau (nu mai stiu daca),
                          Eu.

joi, 15 septembrie 2011

Si eu am vrut...


Si eu am vrut…

“Se spune ca pana nu iti dai cu tesla (unealta de tamplarie) in c..e nu iti ies copii tamplari.”

Nu stiu de ce am inceput cu proverbul de mai sus, probabil ca dupa ce mi l-am repetat de trei ori azi, mi-am inveselit ziua. Apropo, stii ce greu e sa gasesc pe cineva care sa spuna un banc/gluma buna ca sa pot rade? Recunosc (poate nu ar trebui sa spun) ca de cele mai multe ori rad si eu la bancurile mele (eu si Base:), dar sti cum e, repetitia e mama invataturii si daca nu mi le spun mie in sinea mea, le voi uita.

Sunt sigur ca dupa ce ai citit textul de mai sus o sa spui: “Ce dracu vrei sa spui?; Ce cacat? ; Asa si… ; Cand treci la lucrurile serioase?; etc.” Recunosc ca e ceea ce imi trece prin minte…scriu asa doar ca sa nu scriu despre ceva anume si daca il postez inseamna ca am avut o noapte linistita (mint de ”ingheta apele”).
Iti jur ca eram intr-o zi in pauza de 25 de minute (aka “aia mare”) si ma gandeam “in gol”, timp de 5 minute in capul meu deja scrisesem un text de aproape 2 pagini…Pana am deschis notes, pana m-am gandit eu cu ce font sa scriu bla-bla-bla so dus pe “sfanta apa” tot, idei, concept, initiative.

Pe scurt…vroiam sa incep cu un citat de Marin Sorescu (luat dupa o poezie de Nichita Stanescu) “Si eu am vrut, si tu n-ai vrut…” , dar apoi mi-a venit alta idee (vezi proverbul de mai sus). Nu am ramas fara idei, dar dupa cum incercam sa iti transmit toate ideile bune sunt trecatoate, ca si lucrurile bune de altfel. Data viitoare o sa scriu cu pixul pe hartie, masa, perete, nu conteaza…

Asa ca astept (eu si tu) pana data viitoare sa ma mai loveasca vreo idee geniala care merita scrisa si o sa ma apuc sa “construiesc” un text, dar pana data viitoare trebuie sa te multumesti cu aceste cuvinte pe care le-am postat. Stiu, sunt fara sens si fara noima, dar daca ar fi sa le intelegi, ma rog doar sa intelegi ce trebuie (nu ce vrei tu)…e cam greu!
Si asa ca vroiam sa intreb: Mai are rost sa astept X zile? (erau 3 parca…)

Al tau mereu,
          Eu

marți, 30 august 2011

Arogante sub felinar. Partea a II-a.


Doua zile.

Se spune ca o minune tine 3 zile… oare de ce nu 2 sau doar o zi?
Cineva imi spunea ca viata este facuta din clipe adunate pe un lant numit timp (de fiecare data imi imaginez margelele rosii ale bunicii). Daca se intampla sa pierzi o clipa este inutil sa te apleci dupa ea sa o cauti in iarba, dar este foarte important sa ai grija de clipele care ti-au mai ramas agatate.
Ma trezisem cu o mahmureala de imi crapau tamplele, aceiasi camera goala…alta zi. 
Nu am avut curajul sa o trezesc, vroiam sa mai privesc cum doarme. Nu pot sa descriu senzatia…fiecare a trait cel putin o data sentimentul de liniste. Totul in jur parca privea acelasi zambet, aceleasi buze , aceleasi gene pe care Mos Ene le “cususe” cu un fir alb din cel fin vis, un vis de matase. 
Cred ca mi-am repetat in gand de vreo 3 ori expresia “Doamne, ce frumoasa esti!” . Nu stiu cat a durat clipa aceea, de undeva de departe s-a auzit un zgomot mic, apoi o usa trantita, un claxon, etc. revenisem la realitate.
Aceiasi camera plina cu amintiri, hartii, sticle de bere, pachete de tigari goale, tu si eu…aceiasi zi.
I-am sarutat umarul gol, mi-am pus capul pe perna si am adormit…

Probabil ai avut dreptate, au fost cele mai frumoase 2 zile, dar ce nu stii tu e ca eu nu am avut nevoie de 48 de ore sa-mi dau seama…eu am avut  nevoie de o clipa.

Al tau (de ce nu?) mereu,
                         Eu

joi, 4 august 2011

Te iubesc!


Te iubesc pentru ca altceva nu pot sa fac.
Te iubesc chiar si atunci cand te urasc pentru ca ai dreptate iar eu nu vad sa accept.
Te iubesc pentru ca esti singura femeie pe care nu am reusit sa o mint si nu cred ca voi reusi vreodata.
Te iubesc pentru ca in fiecare dimineata de vara imi spuneai “Azi sa nu uiti sa zbori si pentru mine!”
Te iubesc pentru ca m-ai iertat de fiecare data cand te-am facut sa plangi!
Te iubesc pentru ca vezi in mine omul pe care eu nu-l voi putea privi niciodata.
Te iubesc pentru ca ai avut curajul sa incepi o noua viata alaturi de mine, chiar daca stiai ca o sa te las singura.
Te iubesc pentru ca mi-ai amintit ca esecul este experienta care precede succesul.
Te iubesc pentru ca de la tine am invatat sa traiesc fiecare zi cu zambetul pe buze.
Te  iubesc pentru ca si atunci cand nu trebuie, ai incredere in mine.
Te iubesc pentru ca de fiecare data cand zambesti, ma simt in al noua-lea cer.
Te iubesc pentru ca m-ai invatat sa-mi calc camasile (toate cele 57:).
Te iubesc pentru ca m-ai invatat ca in ciuda deceptiilor sa nu-mi pierd increderea in mine.
Te iubesc pentru ca desi nu cred in Dumnezeu, tu esti ingerul meu.
Te iubesc pentru ca m-ai invatat sa fiu Om intre Oameni.
Te iubesc pentru ca atunci cand vorbim uit de toate responsabilitatile si ma simt din nou copil.

Iarta-ma te rog pentru ca am scris o mica, mica parte din lucrurile pentru care te iubesc, si iti promit ca anul viitor voi fi langa tine sa-ti spun toate lucrurile astea si mai presus de atat…
… La multi ani Mama mea!