Scrisoare de acasa,
Zambetul tau nu e ca zambetul meu…
Am reusit o performanta personala anul acesta, dupa 6 ani in care am sarbatorit Pastele pe unde am apucat, intr-un final am ajuns sa-l petrec si acasa. Nu cred ca va fi partea cea mai interesanta, dar pentru mine reprezinta o performanta si mi-am dat seama ca uneori e mai bine sa fi acasa decat oriunde altundeva…
Azi mi-am numarat pentru prima data pasii de la locul de fumat pana la birou, am simtit cum peretii se strang in jurul meu si ca nu mai stiu nimic…
Azi am aflat ca daca nu ai persoanele potrivite la locul potrivit si la momentul potrivit, inseamna ca nu esti omul potrivit sa fii acolo.
Acum un an si ceva de zile am inceput sa scriu pe blog, imi amintesc ca era o seara de martie si ca ploua ingrozitor…tocmai vorbisem cu tine la telefon si m-am hotarat sa scriu ceva si uite asa a aparut “Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem, majoritatea se intampla "ieri"...” .
Imi amintesc ca mai intai am scris titlul blogului in romana si apoi m-am chinuit sa-l traduc…iar dupa ce l-am tradus, m-am hotarat sa-l schimb cu cel de acum…apoi mi-am propus sa-ti scriu in fiecare zi, dar nu am reusit sa ma tin de cuvant…
Stiu ca de fiecare data astepti sa scriu ceva nou si sa las de fiecare data continuare in loc de sfarsit…
Acum stiu ca fumezi o tigara (nu “tigare” cum am auzit ca se mai zice prin alte parti) si citesti ce am scris aici…
Mereu am impresia ca stiu ce sa scriu, dar de cele mai multe ori nu stiu cum sa scriu!
Al tau mereu,
Eu
