Intr-un sfert de clipa…
atunci m-am
indragostit de tine…la inceput imi era frica…cum sa ma indragostesc…cine, eu?
Sau ma gandeam ca este doar un
sentiment care venise la pachet cu mahmureala cauzata de cheful care tocmai se
incheiase…
Te simti ca studentul din anu’ 4
care sta pe treptele facultatii si evita sa intre la examen…stie ca a invata,
cu doua saptamani, este a cel putin 5-oara cand da examenul asta si de fiecare
data il pica…si se intreaba cum? Dar el ca si mine nu stie ca examenele nu se
iau daca inveti 1000 de pagini de teorie…exmenele se iau atunci cand tocesti
cel putin 100 de pagini de exercitii…si uite aici ne omoara partea practica.
Dorinta exista, sau cel putin asa
lasam impresia pentru ceilalti, ceilalti care sunt parte din noi si de cele mai
multe ori nu au un cuvant final de spus, asa ca am ramas doar noi…suntem ca
intr-o piesa de teatru grec, avem masti vesele, masti triste, si le tot schimbam,
fie pentru a tine publicul in tensiune…
Sau doar asa, ne folosim de masti
pentru ca nici unul din noi nu-si mai cunoaste replicile, si e greu sa
inventezi o replica pe loc, e frica raspunsului pe care il vei primi inapoi.
Ne folosim de masti si mimam
urmatoarea replica.
In final dupa ce cortina se va lasa si noi o
sa plecam acasa, vor ramane pe scena doar mastile vesele si triste asteptand
urmatorul rol.
Al tau mereu,
Eu
