Doua zile.
Se spune ca o minune tine 3 zile… oare de ce nu 2 sau doar o zi?
Cineva imi spunea ca viata este facuta din clipe adunate pe un lant numit timp (de fiecare data imi imaginez margelele rosii ale bunicii). Daca se intampla sa pierzi o clipa este inutil sa te apleci dupa ea sa o cauti in iarba, dar este foarte important sa ai grija de clipele care ti-au mai ramas agatate.
Ma trezisem cu o mahmureala de imi crapau tamplele, aceiasi camera goala…alta zi.
Nu am avut curajul sa o trezesc, vroiam sa mai privesc cum doarme. Nu pot sa descriu senzatia…fiecare a trait cel putin o data sentimentul de liniste. Totul in jur parca privea acelasi zambet, aceleasi buze , aceleasi gene pe care Mos Ene le “cususe” cu un fir alb din cel fin vis, un vis de matase.
Cred ca mi-am repetat in gand de vreo 3 ori expresia “Doamne, ce frumoasa esti!” . Nu stiu cat a durat clipa aceea, de undeva de departe s-a auzit un zgomot mic, apoi o usa trantita, un claxon, etc. revenisem la realitate.
Aceiasi camera plina cu amintiri, hartii, sticle de bere, pachete de tigari goale, tu si eu…aceiasi zi.
I-am sarutat umarul gol, mi-am pus capul pe perna si am adormit…
Probabil ai avut dreptate, au fost cele mai frumoase 2 zile, dar ce nu stii tu e ca eu nu am avut nevoie de 48 de ore sa-mi dau seama…eu am avut nevoie de o clipa.
Al tau (de ce nu?) mereu,
Eu
