Toti avem un Eu

          Toti avem un Eu,

Da…toti avem un  EU, este acel lucru care nu tine de noi, pe care il cautam si abia daca il gasim intr-un colt al camerei inimii noastre. E acolo prafuit, inghetat, suferind de Alzheimer, dar il gasim mereu acolo; trist e ca il folosim cand nu ne mai gasim Sinele.

Si mai trist e cand acel EU e de fapt EA sau EL. Cand stii ce vrei, dar…ceea ce vrei se intampla acum mult timp, inainte sa il/o parasesti intr-un colt al mintii tale pe care nici macar TU nu o poti intelege… pe care EL/EA o uraste.

Cand zambetul se transforma intr-o lacrima uscata pe parchetul din camera… cand ai vrea ca toate noptile de vara sa dureze cel putin o zi, iar ziua aceea sa dureze pana cand stingi ultima tigara in scrumiera.

Da, te poate trezi un glas care iti aminteste de EL, sau cel mai trist e ca acel glas poarta masca zambetului EI…da, e aceeasi dimineata de august, insa sarutul pe umarul gol este acum sters iar buzele sunt aspre…

Da! Toti avem un EL sau o EA...acolo…

Al tau mereu,

           Eu.

Iubeste-ma! by Danut Irinel Petre

Iubeste-ma!

Uneste-ma cu tine
Cassandra lui Apollo ,
Chiar daca sunt departe ,
Tu simte-ma acolo !

Vegheaza-ma in noapte,
Sau mori de n-o sa poti
Sa-mi fii zeita zilei
Si muza mea din nopti !

Nu–mi vinde pulsul aprig
Placerii pamantesti
Si tine-ma ascuns
in suflet cat traiesti

de vei muri rapusa ,
tu vesnic vei trai
in pieptul lui Apollo
si-n ochii lui pustii !

Cu baschetii prin ploaie.

Cu baschetii prin ploaie…

Se chinuia sa-si aminteasca cand alergase ultima data prin ploaie, fara umbrela…sorbea din cafeaua calda si privea agitatia de dincolo de geam.

Il chinuia un singur gand…primavara si aceiasi astenie cu care se lupta in fiecare an, trecerea de la confort la agitatie, de la liniste la zgomot. Nu voia sa se intoarca la birou, avea impresia ca teancul de dosare o sa-l inghita intr-o zi.

Era abia luni.

- Hai sa plecam undeva, macar azi, spune ca te simti rau…il ruga ea.

- Unde?

- Mergem in gara si luam primul tren care pleaca…mergem la casa de bilete si cerem un bilet spre nicaieri.

- Un bilet spre nicaieri? Aha…si daca nu mai au bilete?

- Atunci mergem pe jos, spuse ea hotarata.

- Megem pe jos?!

- Da, mergem pe jos, ne incaltam cu baschetii, tu iti iei rucsacul in spate eu o sa iau chitara…

- Ploua afara, incerca el sa o convinga sa se razgandeasca.

- Atunci mergem sa ne plimbam cu baschetii prin ploaie…

Cafeaua din ceasca se racise.

Era abia luni.

simplu by Danut Irinel Petre

simplu
“Am nevoie de alta lume”
Ingandurata spuse ea
Cauta simplitate-n fapte
Si soarta-n ceasca de cafea
Oare sa fie lumea asta
Sofisticata cum o crede?
Sau n-a stiut deloc s-aleaga
s-acum e plina de regrete?
Nu e tarziu ii spun si eu
Cand simplitatea sta in noi
In rasarit si in apus
departe parca de nevoi
nu e tarziu , repet mirat
s-o vad cum casca ochii larg
gustand acum din fericirea
ce sta in varful de catarg
in larg de mare , fara stres
lacrimile-a schimbat in stele
cu mana toate si le-a sters
uitand de tot de servetele
si-a pus din farduri in atele
si fericirea-i pare tripla
verdictul meu de incheiere
e mai frumoasa cand e simpla