Am sters trei fraze pana acum.
Eu nu scriu pentru mine, eu nu am rabdarea sa-mi scriu mie, nu cred ca am ce sa-mi scriu, sau poate am uitat sa-mi scriu mie. De cele mai multe ori imi zic ca de ACUM o sa-mi scriu mie, dar sfarsesc prin a minti si scriu doar ce imi trece prin cap, ma mint mereu.
Ma simt stors de idei (nu mai sunt idiot), secat de viata si obosit de culori… Ma simt de parca nu mai stiu cum sa vorbesc.
Poate ma deprima si vremea de afara, e a doua oara luna asta cand revine iarna, am mainile inghetate si buzele crapate de frig.
Astept primavara, astept sa vad copacii verzi, sa ma “topeasca” cand ies in fata caminului sa beau cafeaua de dimineata la ora 12:00, cafeaua aia facuta la ibric si indulcita cu zambetul tau. Sa fumez ultima tigara din pachet aprinsa cu ultimul bat de chibrit, sa nu stiu daca e luni sau joi, sa stiu doar ca e AZI si ca maine o sa ma trezesc in bratele tale. Sa nu vreau nimic de la viata, sa-mi soptesti la ureche ca o sa fie bine ca iarna a trecut si nu mai vine…
Sa ma bati la cap ca vine primavara si ca trebuie sa-mi cumpar umbrela si bascheti.
Sa mergem la librarie a cumparam un caiet de 100 de file, un set de carioci…sa ne apucam sa desenam pe coperta zambete, nopti pierdute, pliculete de ceai, cutia de amintiri, pachetul gol de tigari, melodiile cantate la chitara, zambetul tau, bancurile mele, pasi de vals din gara, o dimineata de vineri… Apoi cu un creion ros la capat sa insiram rand pe rand numai minciuni care mai de care mai gogonate, pana la ultima pagina iar cand am ajuns la final sa-l rasfoim pagina cu pagina si sa stergem cu guma minciunile care s-au transformat in amintiri.
Al tau mereu,
Eu
