Buna, ce mai faci?
Au facut 3 ani, am facut 3 ani…
Am privit acest blog ca pe o joaca la inceput, l-am privit
ca pe un refugiu, apoi l-am folosit drept o cale de comunicare catre ea, catre
toata lumea… lumea lui, a mea, a tuturor.
La inceput visam cai verzi pe pereti, poate ca si acum
visez… dar peretii s-au mai schimbat iar caii isi schimba culoarea in functie
de zi sau de ora.
Timpul le-a fost de mare ajutor, si voi i-ati ajutat… Da,
povestea e asa de veche, cineva imi spunea ca citeste si se simte mai tanara cu
10 ani, cand El, in fiecare zi, ii “desena” pe bucatele de hartie inima lui… acum
nu-i mai deseneaza. Ii spune in fiecare zi cat inseamna pentru El.
Multi cred ca Ea s-a “nascut” din iubire, iubirea lui. Insa
fiecare poveste ascunde in spate o mica depresie. Nu a fost prima de care s-a
indragostit, dar a fost prima pentru care a inceput sa scrie, verzi si uscate,
albastre si rosii… scrisori catre suflet.
Poate asta ar trebui sa scriem toti catre noi, in primul
rand… apoi catre suflet si abia apoi vom afla exact ce sa-i scriem lui sau ei.
Trebuie sa ne scriem noua, cei care ne trezim dimineata doar din pat,
continuand sa visam in drumul nostru lung spre maine.
Voiam doar sa spun ca afara e primavara… in sufletul nostru,
inca ne mai chinuim sa topim zapada.
Al tau mereu,
Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu