Vorbele trecute prin viata mea. Partea a doua.

S-a oprit putin in scara blocului, avea un gol in stomac si simtea ca nu mai poate sa respire…scoase cheia din geanta, se apropie de usa si si-a lipit urechea incet de lemnul rece.

            Nu auzi nici un zgomot inauntru asa ca intra…camera era asa cum o lasase, respira adanc si s-a dus in bucatarie sa-si faca o cafea inainte de a incepe sa-si impacheteze hainele si lucrurile…traversa camera si deschise geamul, lua scrumiera de pe masuta si o goli in cosul de gunoi apoi puse apa la incalzit.

            Incerca sa nu planga, scoase telefonul din buzunar si forma numarul “Momentan abonatul…”…apoi se gandi ca face o prostie ca nu mai are nevoie de el…de fapt vroia sa-i arate ca e fericita ca nu i-a simtit lipsa deloc…si ca ea este o femeie puternica si fara el…vroia sa-l loveasca, sa-l raneasca…sa-i spuna ca intr-o seara a intalnit intr-un bar un necunoscut si s-a culcat cu el…vroia sa vada cum o sa planga, cum o sa cada in genuchi si o s-o implore sa ramana…

          Stia ca el nu o sa faca asta, si nici ea nu vroia ca el sa faca asta…vroia sa faca cumva sa fie ca la inceput…daca ar fi avut puterea sa stearga cateva luni din calendar din viata lor, din univers…nu putea sa faca asta. Isi aprinse o tigara si se aseza pe canapea, se intreba de cand oare nu a mai venit el pe la garsoniera.

            Deschise dulapul si lua una din camasile lui, incepu sa se dezbrace si se imbraca cu ea…simti cum un fior rece ii trece prin corp, era camasa lui preferata in care ea dormea cand el nu era acasa. Isi mai aprinse o tigara, se intreba de ce nu a venit inca sa-si ia lucrurile…trecusera doua luni de cand s-au despartit.

            Ii trecu prin cap ideea sa ia o foarfeca si sa-i taie camasa in bucatele sa o sfasie asa cum si el ii sfasiase inima…se gandi apoi ca si ea e la fel de vinovata ca el.

            Auzi cum se deschide usa de la intrare, era el…

            Se gandi ca arata ca o idioata, imbracata doar cu camasa lui, nemachiata si in dezordinea din jurul…se apropie de el, ii trecu mana prin par si din impuls il saruta…

            - Avem doua variante, spuse el…

            - Nu dragutule, avem o singura varianta…vrei cafea?

            - Mergem in bucatarie…intreba el.

- Nu, de data asta vom merge pana la capat, dar vom incepe drumul cu o cafea.

Cineva mi-a spus odata ca este posibil ca doi oameni sa se intalneasca la momentul potrivit, dar in timpul nepotrivit…si ca niciodata nimic nu este intamplator.

Al tau mereu,

          Eu