Scrisoare
catre suflet,
“Mereu am impresia ca stiu ce sa scriu, dar de cele
mai multe ori nu stiu cum sa scriu!”
Acum cateva zile am vazut o postare
ce prezenta poza unui baietel care radea cu gura pana la urechi iar sub poza
era urmatorul text : “Oare daca te-ar intalni copilul care ai fost ar fi mandru
de barbatul care esti! ” sau ceva de genu… Mi-am adus aminte ca eu niciodata nu
mi-am imaginat ca o sa ajung “baiat mare”, ca o sa am responsabilitati, un job,
o relatie care sa dureze mai mult de 3
luni, etc.
Daca acum m-as intalni cu copilul
care eram acum 10 ani, mai mult ca sigur ca ar fi mandru de mine, am ajuns tot
ce el nu credea ca o sa ajunga…probabil ca ar fi dezamagit de faptul ca nu sunt
inginer, ca inca fumez si ca nu mai stiu sa visez cu ochii deschisi…dar in rest
cred ca ar zambi pana la urechi si mi-ar spune : “Bravo ma!”. Ar intelege
probabil ca nu sunt director la vreo firma, ca nu am BMW si inca nu am
proprietatea mea personala…
Dar,
Am alaturi oameni care imi ofera
totul, si chiar daca oamenii astia vor pleca, vor veni altii, am alaturi
luptatori de la care invat ca fiecare zi e altfel si ca fiecare clipa e mai
alba sau mai neagra, oamenii care ma fac sa tresar cand ii vad, oamenii care
m-au iertat sau ma vor ierta, am oamenii care au rabdare sa asculte aceleasi
porcarii de 100 de ori si de fiecare data rad, am oamenii cu care pot fuma o
tigara fara a discuta de viitor sau trecut, sunt oamenii care ma iubesc sau
m-au iubit…am multe de spus…
Totul se leaga de oamenii pe care
ii ai langa tine…restul se plateste prin MasterCard.
Sunt oamenii fara de care blogul
asta nu ar fi exista, si de care imi este foarte dor!
Al tau mereu eu,
Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu