duminică, 19 februarie 2012

Cat de greu e sa respiri?


Se spune ca oamenii care ies in calea noastra sau pe care ii intalnim sunt “trimisi” cu un scop…
Era o zi de iarna cand un om pe care cred ca il stiam de doar cateva ore imi spunea cu atata seninatate si sinceritate in suflet ca intotdeuna o sa-i uitam pe cei care ne-au ajutat si niciodata nu o sa uitam pe cei care ne-au facut rau, deoarece rau nu se uita niciodata…
Pe moment imi venea sa-l pocnesc, sa-l calc pe cap…e ca si cum cineva iti spune ca alb e de fapt albastru, numai tu l-ai vazut alb pentru ca esti mai idiot!
Apoi am inceput sa respir!
Am inceput sa vad “culori” si oameni care meritau atentia mea, oameni care aveau ceva de spus, oameni care ma faceau sa cred, oameni care m-au invata sa zambesc si poate cel mai important cum sa-i fac pe altii sa zambeasca!
Au fost, sunt si vor fi oamenii de care am nevoie zi de zi, sunt Ei cei care prin defectele lor devin perfecti…iar prin perfectiunea lor devin amuzanti.
Ma opresc aici, iar de data asta nu e din cauza ca nu mai am idei…ma opresc pentru ca nu are rost sa-ti explic ce inseamna sa poti respira prin altii, sa vezi pata alba din Marea Albastra.
Si m-am tot gandit…ce rost mai are sa scriu…pentru ce?
Al tau mereu,
               Eu

vineri, 3 februarie 2012

Arogante sub felinar partea a III-a


Eu, ea si motivul ei.

M-am intrebat in fiecare zi: “Cine sunt eu fara tine?”
Eu fara tine sunt cel de acum, cel pe care il stie toata lumea, cel care vrea sa fie stiut de toata lumea, cel care vrea sa fie auzit de toata lumea stransa intre 4 pereti, omul care se chinuie sa “rupa” un zambet de la fiecare (pentru ca asta vreau sa fiu). Omul care iubeste toamna, pentru ca adora sa se plimbe pe sub castani, si care astepta cu nerabdare primavara. Omul care nu se poate trezi decat daca bea cafeaua dimineata, care lasa mereu in ultimul moment tot ce are de facut pentru ca atunci tot are un final fericit (asa crede el). Omul care nu-si poate urma sfaturile, sau mintea, omul care se ghideaza dupa fiecare bataie din piept pe care o simte…sunt atat de multe.
Rabdarea nu e punctual meu forte, timpul insa a tinut mereu cu mine si gandul ca poate…
Eu cu tine suntem doi, sunt tot ce am spus mai sus, diferenta e ca peste toate si toti esti si tu.
Vom fi mereu…eu,tu si motivul tau.

Al tau mereu,
             Eu

joi, 12 ianuarie 2012

Imi place...

      Imi place...
 
  Imi pace vinul la sticla de "Fanta sau Cola" baut la masa din bucatarie...ador un banc bun
sau o poveste "din trecut" spusa cu zambetul pe buze...
  Iubesc dimineata care incepe cu cafeaua de la dozator si cu tigarea pe care o caut 10 minute
prin camera, si nimic nu imi lipseste mai mult decat zambetul tau...
  Nicaieri nu e ca acasa...ba da! Imi lipseste mirosul parului tau dimineata devreme si "pijamaua"
ta (aceiasi camasa a mea :)...
 
  Am intrat in sevraj...mi-e dor de tot...
 

 Numai stiu daca,
                 Eu

joi, 5 ianuarie 2012

Atunci cand te trezesti.

Cred ca e prima data cand folosesc note pentru a scrie mai mult de 5 randuri, sper sa ma si descurc,
nu de alta, dar alineatul l-am luat din ochi :).
Si in plus de asta cred ca e prima data cad reusesc sa scriu ceva in pauza...o sa te intrebi de ce am pus
titlul "Atunci cand te trezesti."? Bun atunci.
Pai ideea mi-a venit azi dupa ce am vorbit, stiu...e nasol sa te trezesti din vis si sa dai cu capul de realitate,
si plus de asta tot nu mi-ai spus ce reactie ai in fiecare dimineata cand te trezesti... Azi spre exemplu m-ai
trezit, ce-i drept, cam tarziu (trec cu vederea) si abia azi am simtit frigul de iarna si sunt sigur ca am racit :(.
Daca tu nu ai putut dormi eu am tot "hibernat" ceva vreme...noroc ca m-a trezit cafeaua de la Modarom
(fara lapte) si "mirosul" de iarna! Da, azi am "mirosit" a iarna...partea buna e ca vine primavara, partea rea
e ca am cam ratat toamna, dar cum ce-a mai "rea" ramane partea buna a povestii...astept primavara.

Da, cum pana la primavara mai e...imi amintesc ca asa spuneam si despre toama asta-primavara, ma tem
sa nu ma trezesc si sa fie vara...oare cum "miroase" vara ?!

Al tau mereu,
           Eu

P.S. Nu uita sa ma visezi, sau sa-mi scrii, sau macar sa ma "trezesti" la primavara...

joi, 15 decembrie 2011

Cand se stinge lumina.


Cand se stinge lumina.

Ti-ai pus vreodata intrebarea : “Ce fac daca se stinge lumina? ” .
Bine, bine,  cand spun “lumina” ma refer la pfff…hai sa spunem: idee, sansa, rezolvare, situatie, etc.  asa deci, ce faci?
I-am pus intrebarea asta unui prieten, raspunsul era simplu “Schimb becul!” si daca nu e de la bec, aprind lanterna si incep sa injur!
Acum sincer de cate ori ti s-a intamplat sa ti se stinga “lumina” si cateva secunde sa fi in “bezna” totala, mie unul mi se intampla de cel putin 3 ori pe zi, cand pur si simplu nu am replica si in cele cateva secunde cand sunt blank, fac rapid rezumatul conversatiei (situatia asta o pot incadra in categoria DEFECT PROFESIONAL) . Sau cel putin am fost pus in situatii pe care nu le anticipasem catusi de putin, si in acele momente nu iti doresti decat o lopata si o gropa suficient de adanca sa poti intra.
Ma mai gandesc la situatia in care eu sunt prins intr-o “camera”, fara alt corp de iluminat (cu alte cuvinte p..a lanterna:) si brusc se face “intuneric” , oare atunci ar trebui sa astept mana aia din poveste care cara un sfesnic cu o lumanare sau sa ma apuc sa frec doua bete si sa fac focul.

Stiu…ca de fiecare data, deja spui ca mi-am pierdut ideea. Asa e!

De fapt vroiam sa ajung la…ce facem in situatii de criza (personala, profesionala, etc.), asteptam linistiti ajutorul sau mai exact lumanarea din sfesnic sau intram in panica si ne apucam de frecat bete pentru a face “lumina”. Oare?
 Eu unul m-am saturat sa tot astept “lumanarea” aia cu lumina… nu stiu cum se face ca apare sa faca lumina exact in momentul cand reusesc si eu sa-mi readuc lumina…si nu stiu cum se face ca din doua surse de “lumina” (cea produsa si cea primita) tot in intuneric ma simt.

Ar trebui sa schimb becul mai des sau sa-mi cumpar lanterna?
Am ramas fara idei…

Al tau mereu,
                Eu

vineri, 18 noiembrie 2011

Doar atat.

Doar atat...

           
            ’’Nu frica de moarte e cea mai groaznica frica, ci frica de a tine un discurs ma ingrozeste...’’ mi-a spus intr-o dimineata de vara Cristi Panuta.

De ce nu mi-ai spus ca ’’miroase’’ a tomana?  Eu am si uitat ca a venit tomna...mi-am adus aminte tarziu..., asta e poate data viitoare nu o sa mai uiti si o sa-mi amintesti...
Probabil crezi ca nu am mai scris pentru ca nu am avut inspiratie...nu am mai scris pentru ca eram sigur ca nu o sa mai citesti..., vrei sa facem un pact? De fiecare data cand o sa postez ceva...sa-mi dai un sms in care sa-mi spui ca a venit primavara...vrei? Sms-ul poate avea orice structura, doar sa contina cuvantul ’’primavara’’...
Apropo ti-am spus cat de mult urasc ca iubesc toamna, si cat de mult astept din nou sa ma indragostesc de primavara? Nu ti-am spus pentru ca nici eu nu eram sigur, sunt in zodia Balanta, imi permit sa pot sa gandesc de doua ori ca sa gresesc o singura data, dar asta ma face mai ilogic...si imi place.

Iar nu mai stiu ce sa-ti scriu, dar promit ca nu o sa mai treaca 2 luni ca sa iti scriu din nou.

Si prima parte a postarii este cat se poate de adevarata, abia azi mi-am adus aminte de ea...



     Al tau (nu mai stiu daca),
                          Eu.

joi, 15 septembrie 2011

Si eu am vrut...


Si eu am vrut…

“Se spune ca pana nu iti dai cu tesla (unealta de tamplarie) in c..e nu iti ies copii tamplari.”

Nu stiu de ce am inceput cu proverbul de mai sus, probabil ca dupa ce mi l-am repetat de trei ori azi, mi-am inveselit ziua. Apropo, stii ce greu e sa gasesc pe cineva care sa spuna un banc/gluma buna ca sa pot rade? Recunosc (poate nu ar trebui sa spun) ca de cele mai multe ori rad si eu la bancurile mele (eu si Base:), dar sti cum e, repetitia e mama invataturii si daca nu mi le spun mie in sinea mea, le voi uita.

Sunt sigur ca dupa ce ai citit textul de mai sus o sa spui: “Ce dracu vrei sa spui?; Ce cacat? ; Asa si… ; Cand treci la lucrurile serioase?; etc.” Recunosc ca e ceea ce imi trece prin minte…scriu asa doar ca sa nu scriu despre ceva anume si daca il postez inseamna ca am avut o noapte linistita (mint de ”ingheta apele”).
Iti jur ca eram intr-o zi in pauza de 25 de minute (aka “aia mare”) si ma gandeam “in gol”, timp de 5 minute in capul meu deja scrisesem un text de aproape 2 pagini…Pana am deschis notes, pana m-am gandit eu cu ce font sa scriu bla-bla-bla so dus pe “sfanta apa” tot, idei, concept, initiative.

Pe scurt…vroiam sa incep cu un citat de Marin Sorescu (luat dupa o poezie de Nichita Stanescu) “Si eu am vrut, si tu n-ai vrut…” , dar apoi mi-a venit alta idee (vezi proverbul de mai sus). Nu am ramas fara idei, dar dupa cum incercam sa iti transmit toate ideile bune sunt trecatoate, ca si lucrurile bune de altfel. Data viitoare o sa scriu cu pixul pe hartie, masa, perete, nu conteaza…

Asa ca astept (eu si tu) pana data viitoare sa ma mai loveasca vreo idee geniala care merita scrisa si o sa ma apuc sa “construiesc” un text, dar pana data viitoare trebuie sa te multumesti cu aceste cuvinte pe care le-am postat. Stiu, sunt fara sens si fara noima, dar daca ar fi sa le intelegi, ma rog doar sa intelegi ce trebuie (nu ce vrei tu)…e cam greu!
Si asa ca vroiam sa intreb: Mai are rost sa astept X zile? (erau 3 parca…)

Al tau mereu,
          Eu