Doar tu 2
Doar tu imi dai culoare
Cand pensula lipseste
Ma faci sa ma rabdare
Cand inima-ti graieste
Doar tu imi lasi fiinta
Sa rabde in declin
Si imi alungi dorinta
Ce tinde spre delir
Provoci al meu dezastru
Si-mi spulberi fortareata
Darami negura noptii
Arzandu-mi dimineata
Doar tu strapungi ardoarea
Hapsana amazoana
Si lasi in urma ta
Suflet zdrelit de rana
Se va intoarce roata
Lui Horea sau Crisan
Si te voi da pe gratis
Arvuna lui Satan
Nu-mi va pasa nici mie
Cum nu-ti pasa acum
De sufletul pereche
Ce il transformi in scrum
@petre danut irinel
miercuri, 19 septembrie 2012
vineri, 14 septembrie 2012
"Versuri fara nume" de Petre Danut
Pentru bunicul meu
mi-e dor de tine si de sfatul tau
caci imi spuneai mereu : “sa fii cuminte”
si-n creier ma loveste un ecou
caci tu mi-ai fost mai mult decat parinte
chiar daca ai fost tata pentru tatal meu
nici pentru mine n-ai fost mai prejos
eu te-am iubit si martor mi-este Dumnezeu
si chiar de nu mai esti,iti raman credincios
la poarta raiului de-as fi interogat
“cu cine-ai vrea tu sa vorbesti copile?”
Cu siguranta dintre cei pierduti
Bunicule,eu te-as chema pe tine
n-ai apucat sa ma privesti matur
si te-ai grabit sa parsesti a ta-ncapere
cand eram doar un pusti fara cusur
am ramas pentru tine basm ,fara-ncheiere
tin sa te-anunt si sper sa ma auzi
ca am crescut si sunt independent
iti multumesc ca m-ai facut de mic
problemelor sa pot sa le tin piept
si stii ca as opri in loc elvetienii
as farama si ceasurile lor cretine
caci cea mai pretioasa dintre toate-i
o ultima secunda ce o-mpart cu tine
@petre danut irinel
mi-e dor de tine si de sfatul tau
caci imi spuneai mereu : “sa fii cuminte”
si-n creier ma loveste un ecou
caci tu mi-ai fost mai mult decat parinte
chiar daca ai fost tata pentru tatal meu
nici pentru mine n-ai fost mai prejos
eu te-am iubit si martor mi-este Dumnezeu
si chiar de nu mai esti,iti raman credincios
la poarta raiului de-as fi interogat
“cu cine-ai vrea tu sa vorbesti copile?”
Cu siguranta dintre cei pierduti
Bunicule,eu te-as chema pe tine
n-ai apucat sa ma privesti matur
si te-ai grabit sa parsesti a ta-ncapere
cand eram doar un pusti fara cusur
am ramas pentru tine basm ,fara-ncheiere
tin sa te-anunt si sper sa ma auzi
ca am crescut si sunt independent
iti multumesc ca m-ai facut de mic
problemelor sa pot sa le tin piept
si stii ca as opri in loc elvetienii
as farama si ceasurile lor cretine
caci cea mai pretioasa dintre toate-i
o ultima secunda ce o-mpart cu tine
@petre danut irinel
"Versuri fara nume" de Petre Danut
Esti tanara cadana
Cu fata-acoperita
Esti pura semiluna
In umbre invelita
Esti dimineata blanda
Torida amiaza-mi esti
Esti seara agitata
Si noapte ca-n povesti
Mirosul inodor
Tu ramai crezul meu
Zeita-n care cred
Iar eu , al tau ateu
Vizibil incolora
Iti vad acum zambind
Buzele tale stranii
De-un dulce insipid
@petre danut irinel
Mirosul inodor
Tu ramai crezul meu
Zeita-n care cred
Iar eu , al tau ateu
Vizibil incolora
Iti vad acum zambind
Buzele tale stranii
De-un dulce insipid
@petre danut irinel
Aminte sa iei , sa nu-ti para rau
La ziua de ieri , si zambetul tau
Eclipsa totala in gandirea mea
Xerox de vise , mi-e prezenta ta
Arida fiinta , dar inca dulceaga
Nepasatoare , lasi zile sa treaca
Divina zeita , faci noaptea sa para
Risipa de negru , in zori de vara
Umede pagini zaresc de acum
La cap de penita si margini de drum
Acorduri de triste chitari intalnesc
Valsul ma-mpinge sa iti multumesc
Inca nu pot sa spun tot ce simt
N-ar avea sens ca sa dezmint
Iubita fiinta , cu bune si rele
Adio ti-as spune, dar e prea devreme !
La ziua de ieri , si zambetul tau
Eclipsa totala in gandirea mea
Xerox de vise , mi-e prezenta ta
Arida fiinta , dar inca dulceaga
Nepasatoare , lasi zile sa treaca
Divina zeita , faci noaptea sa para
Risipa de negru , in zori de vara
Umede pagini zaresc de acum
La cap de penita si margini de drum
Acorduri de triste chitari intalnesc
Valsul ma-mpinge sa iti multumesc
Inca nu pot sa spun tot ce simt
N-ar avea sens ca sa dezmint
Iubita fiinta , cu bune si rele
Adio ti-as spune, dar e prea devreme !
@petre danut irinel
vineri, 7 septembrie 2012
Vineri, dupa joi...
-
Cum reusesti?
-
Nu stiu, i-am raspuns dand din umeri…trebuie
doar sa…
Da, trebuie! Apoi incet, incet,
dispare indoiala…respiri, dar nu aerul proaspat care intra prin fereastra
deschisa.
Iti lasi capul pe spate si privesti
tavanul, atunci iti dai seama ca mai ai un perete in camera care se numeste
tavan…dar de ce nu l-ai vazut pana acum? Mda, tavanul, ce bucata de perete
interesanta…iti intorci privirea catre geam…acea minunata sticla in care ai
vrea sa te transformi si prin care poti linistit sa privesti cerul…acel
albastru care nu este infinit, este albastru pana la orizont.
Si inchizi ochii…si incepi sa
visezi…
Incepi
sa visezi ca sa nu mai vezi tavanul…incepi sa visezi ca sa iti poti ridica din
nou capul, sa poti aprinde urmatoarea tigara si esti sigur ca se va “fuma” si
asta singura in scrumiera, te uiti la ceas si e tarziu…
-
Si totusi, cum reusesti? Bine…am
inteles, nu vrei sa-mi spui…o sa te iert pentru ca ai reusit sa ma faci sa
zambesc. Ma intorc sa visez!
Deschizi ochii si vezi tavanul…deodata
auzi cum visele alearga galagioase prin camera, acele ganduri jucause pe care
incercai, mai devreme, sa le zaresti dincolo de linia albastra a orizontului.
Te intorci speriat si privesti
catre pat…prin atatea vise care te sufoca inca mai poti vedea un zambet.
Oare cum reusesc?
miercuri, 29 august 2012
Ultima camera pe dreapta.
-
Mdaaa, spuse el jucandu-se cu jarul din scrumiera care se incapatana sa se
stinga, si acum?
-
Vreau sa-mi povestesti, chiar asa, spune-mi o poveste…una pe care apoi sa o
postezi pe blog…vreau sa stiu prima, vreau sa fiu prima care afla… Uite, daca
vrei sa te ajut, o sa incep eu…
-
Nu ai cum sa incepi tu, isi mai aprinse o tigara….
-
Vrei sa-mi spui sau nu?
Era
toamna si…
-Mereu
e toamna la tine, macar schimba anotimpul, stii ca nu suport toamna, nu stiu ce
iti place asa mult la anotimpul asta…ploua, e frig…brrrr! Eu vreau sa fie primavara…
-
Primavara sufar de astenie si parca eu povesteam, de parca primavara nu ploua…
-
Bine, era toamna…ce dracu ti-o place tie la anotimpul asta?
Era
toamna si ploua afara…
-Stai,
il opri ea, nu vreau sa fie frig, nu vreau sa ploua, vreau sa fie cald si
soare, tu esti intr-un parc…
-
Gata, ajunge, nu-ti mai povestesc nimic…vrei un ceai?
-
M-am razgandit, zise ea, o sa-ti povestesc eu.
Era
toamna si ploua afara , spuse ea privind prin geamul camerei, apoi sufla pe
geam pana il aburi si scrise cu degetul, fara sa vada el, “era vara…” apoi
sterse repede cu mana si zambi.
-Deci
pana la urma te-ai hotarat, intreba el si puse cana de ceai pe masa, era
toamna?
-Nu,
era azi, raspunse ea hotarata, era acum…mai sufla o data pe geamul rece si
scrise “acum”.
joi, 23 august 2012
12:48
“In fiecare zi depasim un trecut traind un prezent al carui
viitor nu vrem sa-l intelegem” (copy/paste)
"Scoate-ma din lumea mea"
mi-a zis intr-o zi cand priveam pierdut si visator,cerul pe care il iubeam atat
de mult."Alunga-ma din TOT si arata-mi ca viata poate fi mai mult decat o
simpla umbra" . Am continuat sa privesc cerul apoi m-am intors catre ea si
un impuls pe care nu l-am putut stapani m-a facut sa ma “deschid” ca o
carte." Eu sunt alfel, iubesc, rad, traiesc fiecare clipa la limita, dar
tot ce fac pun inainte intr-o balanta a sufletului". Privirea ei
calda,deja ma asalta cu intrebari mute iar eu ii dadeam raspunsuri vii, si apoi
am tacut amandoi. O fascina mai mult haosul din jurul meu decat calmul de care
dadeam dovada, iar acel drac ingeresc incerca sa ma faca sa-mi "vand
sufletul" in schimbul unui
imposibil care se derula intr-o data trecuta pana intr-un viitor inexistent
pentru noi. Am sarutat ingerul de langa mine, si i-am spus: "Am avut
nimic si am pierdut totul!". M-a contrazis cu aceiasi repeziciune cu care
ma facuse sa cad in visare, soptindu-mi la ureche: "Niciodata, nimic nu
este intamplator!" Am tacu amandoi...
De aici te
las pe tine sa continui…
31 martie 2008
Nu mai stiu ce raspuns am primit...nu cred ca am vrut sa primesc.
Al tau mereu,
Eu
duminică, 19 august 2012
Se
spune ca in fata zeilor suntem nemuritori deoarece ne raman amintirile…
Se intampla sa vrei sa traiesti de doua ori acelasi lucru,
dar cum am mai spus viata este facuta din clipe nu din zile, luni si ani.
Se intampla sa vrei sa fie iar primavara si sa fi la fel de nepasator
si poate mai atent la ce se intampla, vrei sa simti iar mirosul copacilor
infloriti sa nu dormi noptile si vorbesti numai tampenii si oamenii sa te
asculte si sa viseze cu ochii deschisi.
Vrei sa visezi si tu ochii deschisi, apoi sa te trezesti pe bulevard numarand dalele de piatra pana ametesti, te trezesti cu capul in nori cu
nasul in esarfa atunci observi ca norii tai sunt mai aproape decat norii celui
de langa tine.
Si atunci ti-e dor sa zbori.
Dar e primavara si te loveste astenia si crezi ca nu mai poti
face nimic…simti ca esti asa de mic incat poti intra intr-o cutie de chibrituri…
Atunci vine cineva, te scoate de acolo si iti spune ca e
august, ca mai e putin si se sfarseste vara, iar primavara cu martie al ei a
trecut de mult…iti spune ca ai visat, te intoarce cu gandurile pe pamant, iti
aseaza in fata o ceasca de cafea isi aprinde o tigara si se ascunde in cercuri
de fum.
Si de acum ce o sa fie?
Eu nu mai stiu ce sa scriu…
Al tau mereu,
Eu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)