marți, 10 mai 2011

Unde vrei sa mergi?

Pana unde vrei sa mergi?

M-a intrebat soferul care oprise langa mine. Nu stiu...inca nu m-am hotarat, i-am raspuns si am adormit pe bancheta din spate a masinii...

Apoi m-am trezit acasa cu toti in jurul meu care tipau la mine “Pana unde vrei sa mergi...” ,toti erau nervosi sau plangeau, tu mi-ai intins mana si mi-ai urat “Drum bun!” , te-am privit, imi zambeai si m-am intors in timp cu 50 de ani, am inteles si am plecat nepasator si increzator in ceea ce mi-ai spus...
Apoi m-am trezit in prima zi de scoala, eram in taxi...mustaciosul care era la volan, m-a “mirosit” ca habar nu am unde sunt si m-a intrebat “Unde vrei sa mergi?”, i-am facut semn sa porneasca...
Sunt beat de fericire...o tin de mana si incerc sa merg in echilibru pe bordura ingusta...m-a luat in barate si m-am intrebat “Unde vrei sa mergem?” ... am sarutat mana care ma tinea si am urcat inapoi pe bordura...”off, m-am saturat de copilariile tale” am auzit spunand in spatele meu si am inceput sa rad.
Apoi eram intr-o sala de curs cu ochii “carpiti” de somn si plin de emotii, profesoara a mai aruncat o privire in documentul salvat pe desktop si mi-a spus “Si unde vrei sa ajungi...”. Eram fericit, si eram aproape de finalul licentei, reusisem ceea ce imi propusesem...visam pe viitor Bani, Glorie si Femei (neimportant autorul)

Cineva imi spunea odata ca trebuie sa ne fixam o tinta sau un punct final al destinatiei noastre cat mai departe incat sa ne fie foarte greu sa il ajungem...asa ca mi-am fixat un punct atat de indepartat incat sa ma mentina ocupat cativa ani buni. Ideea e sa te opresti pe parcursul drumului din “mers” si sa te odihnesti, sa-ti recalculezi ruta de mers, sa-ti alimentezi resursele necesare, si sa ii multumesti partenerului de drum ca te insoteste in calatoria ta.

Soferul m-a intrebat din nou “si pana la urma nu mi-ai spus, pana unde vrei sa mergi?”.
Pana la capat, i-am raspuns vesel, dar de aici o sa merg pe jos...am coborat si masina a plecat lasand in urma ei un nor de praf si omul peste care mai trecusera 3 ani din viata.

Am privit linia orizontului si mi-am spus in gand: “De data asta merg pana la capat!”

duminică, 17 aprilie 2011

Randuri scrise cu cerneala

                                                        Draga Tu,


  Iti mai aduci aminte primul ¨Te iubesc!¨ ? Nu-i nimic daca nu mai stii, o sa-ti aduc eu aminte...l-ai trimis printr-un sms in care a scris ¨Et csebui!¨...eu insa am uitat cand ti-am spus prima data ¨Te iubesc!¨...poate o sa-mi amintesti tu candva...
  Sau cand ne plimbam pe strazile orasului pe care-l ador asa de mult...si iti spuneam ca noi de fapt nu avem cum sa existam, e doar in imaginatia noastra...Tu care ma faceai sa-mi ¨vand sufletul¨ de fiecare data cand te sarutam...in schimbul unui imposibil care se derula intr-o data trecuta pana intr-un viitor inexistent pentru noi, dar si nimicul e ceva!
  Poate ca atunci nimic nu era mai delicios decat sandvisurile pe care le faceai si pe care le mancam impreuna dupa o zi de zbor, in turnul de control privind apusul...si imi spuneai ¨Cat de bine ai facut azi aterizarile!¨...de fapt eu nu aterizam niciodata, mult timp am ¨zburat¨ prin norii mei!
  Si apoi te-am adus in lumea mea, si te-am lasat sa vezi cine sunt eu, cum sunt eu si cum nu voi fi niciodata...nici acum nu stiu cum sa-ti explic ceea ce ti-am spus in dimineata aceea, nu am gasit inca raspunsul la ¨Eu sunt fericit atunci cand ii pot face pe altii sa rada...¨. Insa eu voi fi ¨prima intalnire¨ la Modarom, nu-i asa?

  Acum nu mai stiu sa zbor, poate decat daca inchid ochii...dar intotdeauna ma trezesc dupa virajul 4 (nu mai stiu cum se fac aterizarile).
  Acum orice sms cu ¨te iubesc¨ parca nu mai are aceiasi esenta...sau nu mai stiu eu sa-i simt esenta.
  Acum nu mai cred in trecut, traiesc prezentul si nu-mi place sa gandesc prea mult viitorul, pentru ca nu m-am maturizat! Am ramas acelasi copil nebun care iti spunea: ¨Am avut nimic si am pierdut totul!¨.
  Acum nu imi mai fac griji ca o sa te ratacesti pana la Modarom...


  Acum fiecare Tu traiesti prin mine, si iti multumesc ca prin tine am ajuns sa cunosc pas cu pas fiecare zi. Si chiar daca Tu o sa uiti sau se ¨intampla¨ sa fi uitat, nu-i nimic o sa-mi amintesc Eu pentru tine.

                                                                                                          Mereu al tau,
                                                                                                                             Eu

P.S. Sa nu uiti sa-mi scrii...

vineri, 8 aprilie 2011

Intr-o dimineata...

 Trag ultimul fum din tigara si te privesc cum dormi…ma uit pe geam si vad ca ploua, ce bine ca azi am zi libera!
 A venit primavara…si eu urasc anotimpul asta, de ce? Poate ca intotdeuna m-a luat pe nepregatite, niciodata nu am observat inceputul de primavara. Plus ca fac parte din categoria speciala de oameni care sufera de astenia de primavara (daca exista o asemenea categorie). Ma “bucur” de aceasta suferinta in fiecare an, si spre bucuria mea cu fiecare an care trece, devine tot mai suportabila. Este starea care ma ameteste, imi amesteca gandurile, ideile si ma loveste acolo unde pot suporta cel mai greu durerea. Singura alinare ar fi gandul ca in curand se vor deschide terasele, ca voi purta pana la urma tricoul pe care mi l-am cumparat in ianuarie si ca o sa scap de greutatea ghetelor.
 Insa pe de alta parte, ma face sa fiu visator, sa imi fac planuri aiurea sa nu-mi mai inteleg pe deplin responsabilitatile, sa-mi doresc sa lenevesc toata ziua in pat…of! Sunt sigur ca si primavara asta o sa uit sa-mi cumpar umbrela, o sa dorm de 1 MAI si o sa-mi doresc sa beau vin fiert cu scortisoara.
 Noroc cu tine ca mi-ai amintit ca e primavara…am cautat pe google cand este ziua de Paste anul acesta (nu cred ca sunt singurul care nu stia), mi-am cumparat umbrela (sper sa nu o pierd) si promit ca de 1 MAI nu o sa mai stau in pat sa vizionez cele 3-4 filme pe care ma tot chinui sa le vad de 2 luni…primavara asta o TRAIESC, o RESPIR (nu o pot mirosi...din pacate sunt iar racit, dar trece).


 Statea in fata mea imbracata doar in fumul de tigara, imi zambea…E zambetul acela pe care vrei sa-l gusti in fiecare dimineata inainte sa pleci la munca sau zambetul acela care iti face seara mai frumoasa.
 Vrei sa stam toata ziua sa lenevim in pat?!

miercuri, 30 martie 2011

Cuvinte spuse la oglinda!

  E ca atunci cand inseamna sa fii constient de emotiile pe care le traiesti si sa nu te lasi condus de ele si sa intelegi cum iti pot influenta viata. Daca sunt in probleme pana in gat si sunt nervos sa nu strig la oamenii care ma pot ajuta. Daca imi este teama sa imi dau seama daca temerile mele sunt justificate sau nu si sa observ daca si alte persoane se comporta la fel in situatii similare.
  Daca sunt trist sa imi dau seama si sa aleg sa vad jumatatea plina a paharului. Sa imi dau seama care sunt acele persoane care imi starnesc emotii negative si pentru ca  nu pot sa le schimb, aleg sa ma schimb eu si am sa le zambesc de fiecare data cand le vad. 
  Sa imi dau seama  ca daca spun "daca m-as fi gandit... nu as fi spus asta" sunt dus de emotii! Si asta inseamna ca data viitoare am sa ma gandesc inainte de a spune sau a face ceva fara sa mai am procese de gandire. 
  A fi inteligent emotional inseamna sa invatam din greselile care se repeta pana cand ne tragem invatatura din ele. 
  Si trebuie sa iti construiesti respectul de sine, dar respect de sine nu inseamna sa imi iau masina scumpa, sa fumez trabuc, ca doar "ma respect" na!
  Respectul de sine inseamna sa fiu multumit de mine asa cum sunt. Sa imi accept bunele si relele , ca doar sunt ale mele. Cum s-ar vedea ca nu-s asa inteligent la acest capitol? Pai, as fi complexat, as vrea sa par altcineva de cat sunt, as consuma  foarte mult timp, bani, energie, intr-o masca care nu mi se potriveste si ma trezesc la 50 de ani ca imi pun intrebarea cine sunt eu? Cine au vrut altii...sau cine  am crezut ca vor altii sa fiu, but not alone... unfortunately...too late!
  Incercati sa le spuneti oamenilor din jur si ce nu stiti sa faceti!
  
  Raspunsurile sunt la noi ... ramane doar sa le constientizam...

duminică, 27 martie 2011

Cuvintele traite prin mine,

  Daca o sa rad maine cand o sa citesc postarea asta, promit ca o sa ramana asa...Dar mai e pana maine!
  "Maine" ce cuvant frumos si ce frumos suna alaturi de ideile pe care le construim in combinatie cu: "De maine..." , "Pana maine..." , "Doar maine..." suna foarte bine, mai ales cand spui "De maine ma apuc de facut... (lucruri)" de obicei ne apucam azi! Maine e doar o alta zi, care nu incepe atunci cand se termina "azi".
   Maine o stim doar noi, si maine va incepe de fiecare data dupa ziua de ieri. Azi nu conteaza. Asa ca ieri m-am hotarat ca maine sa fie tot ieri pana cand voi hotara momentul cand voi spune "De azi..."

  Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem, majoritatea se intampla "ieri"...