luni, 11 martie 2013

Cu baschetii prin ploaie.



Cu baschetii prin ploaie…

Se chinuia sa-si aminteasca cand alergase ultima data prin ploaie, fara umbrela…sorbea din cafeaua calda si privea agitatia de dincolo de geam.
Il chinuia un singur gand…primavara si aceiasi astenie cu care se lupta in fiecare an, trecerea de la confort la agitatie, de la liniste la zgomot. Nu voia sa se intoarca la birou, avea impresia ca teancul de dosare o sa-l inghita intr-o zi.

Era abia luni.

- Hai sa plecam undeva, macar azi, spune ca te simti rau…il ruga ea.
- Unde?
- Mergem in gara si luam primul tren care pleaca…mergem la casa de bilete si cerem un bilet spre nicaieri.
- Un bilet spre nicaieri? Aha…si daca nu mai au bilete?
- Atunci mergem pe jos, spuse ea hotarata.
- Megem pe jos?!
- Da, mergem pe jos, ne incaltam cu baschetii, tu iti iei rucsacul in spate eu o sa iau chitara…
- Ploua afara, incerca el sa o convinga sa se razgandeasca.
- Atunci mergem sa ne plimbam cu baschetii prin ploaie…

Cafeaua din ceasca se racise.

Era abia luni.

vineri, 1 martie 2013

simplu by Danut Irinel Petre

simplu
“Am nevoie de alta lume”
Ingandurata spuse ea
Cauta simplitate-n fapte
Si soarta-n ceasca de cafea
Oare sa fie lumea asta
Sofisticata cum o crede?
Sau n-a stiut deloc s-aleaga
s-acum e plina de regrete?
Nu e tarziu ii spun si eu
Cand simplitatea sta in noi
In rasarit si in apus
departe parca de nevoi
nu e tarziu , repet mirat
s-o vad cum casca ochii larg
gustand acum din fericirea
ce sta in varful de catarg
in larg de mare , fara stres
lacrimile-a schimbat in stele
cu mana toate si le-a sters
uitand de tot de servetele
si-a pus din farduri in atele
si fericirea-i pare tripla
verdictul meu de incheiere
e mai frumoasa cand e simpla

miercuri, 12 decembrie 2012

Eu am invatat ce e dragostea intr-un pat de camin!



Am aflat la stiri ca oamenii inca se mai intreaba: “ce e dragostea?”
Eu am invatat ce e dragostea intr-un pat de camin!

Imi amintesc si acum parul ei negru si ochii albastri spre gri, in noaptea aceea am invatat doua lucruri…ce isi doreste o femeie si cum sa pierzi un prieten.
Mi-am dat seama tarziu ca nu am aflat nimic, pentru ca fiecare poveste avea o alta “printesa” si un alt regat care trebuia cucerit, asa ca am invatat sa ma lupt si sa castig fiecare batalie cu “acel” zmeu imaginar sau real.
Nu o sa incep cu “a fost o data ca niciodata…” , eu o sa incep cu “in dimineata urmatoare aveam examen la Antropologie Culturala…” si asa am inceput totul. Asa a inceput totul…prin ea, prin ea care nu as vrea sa citeasca randurile astea (zambesc).
Poate ca o parte din voi v-ati intalnit dragostea pe strada, club,  party sau la teatru…
Eu nu mai stiu cand mi-am intalnit dragostea, dar stiu cand am “invatat” ce e dragostea.

P.S. Poate te intrebi de ce nu am mai scris, sau poate nu te mai intereseaza…

Al vostru mereu,
              Eu

marți, 13 noiembrie 2012

RESTART !! by Danut Irinel Petre

RESTART !!

E ora sapte pm
Mananc samanta , disper
Sar in cizmele de guma
Evadez din cartier
Va sun pe toti ,
Raspundeti morti
Va iau din pijamale
Ca doar nu v-am tras la sorti
Plecam pe munti
Fara bani pe tren
Vine nasu ne coboara
Dar noi ne pisam pe el
Din gara-n gara
Noi o ardem pana dimineata
Facem cheta de-o cafea
Ne pisam pe ea de viata
Arestam un sac sa zboare
Pe partia din Sinaia
Arestam si un colac
Dar la vara , in Mamaia
Trantim mucii in fasole
Si cred ca e de la frig
Telefoanele ne suna
Sefii au innebunit
i-anuntam ca suntem toti
in concediu medical
si ca ne bagam piciorul
in sistemul monetar
iata-ne lihniti de foame
treispe , ziua este marti
ghinion avem destul
sa ai cu cine sa-mparti
reintorsi la domiciliu
ne-nstristam inca din gara
ca n-avem bani de tramvai
nici pozitie sociala
ne ramane sa speram
la gang-bang prin sacrificiu
schizofrenici sa fumam
in toiag la vreun ospiciu !!!

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Regizorul unei clipe.



            Regizorul unei clipe.

            Dimineti de toamna fara tine, mirosind a fum de lemn si ceata. Dimineti din zile scrise cu cerneala de tus negru si desenate cu umbre de carbune pe o bucata de ziar mototolit.
            Nopti in care tu sau eu visam stele ascunse in meniul, rupt cu copertile tocite de timp si de sutele de maini care l-au rasfoit, unui restaurant ascuns in centrul vechi al orasului.     
            …motivul pentru care as refuza sa te sarut dimineata cand dormi, cand evit sa te tin de mana atunci cand ne plimbam pe strada pavata cu desene facute cu creta alba. Asa ca din frica mea mea de a te cunoaste, din refuzul de a te saruta si egoismul de a strange mana ta in mana mea, nu mai raman  decat desenele trasate cu creta pe asfalt care oricum se vor sterge la prima ploaie.
           
            Al tau mereu,
                         Eu

joi, 18 octombrie 2012

Ramas bun ! by Danut Irinel Petre

Ramas bun !

Printre sticle de-alcool
Si lacrimi ce au curs
Raman un purtator
Al zambetului plans

Printre ranjete seci
Menite sa-njoseasca
Fiinta-mi trecatoare
Lipsita de speranta

Raman cu capul sus
Loviti-ma cat vreti
Inima mi-este franta
Patrunsa de sageti

Cu dintii inclestati
Surasul meu nestins
Cu riduri vechi si noi
Si trup de neatins

Va las sa-nfulecati
Cu ganduri necurate
Necazurile-mi dulci
Ca sare din bucate

Va las bolnavi mintal
Murind dupa averi
Si plec sa imi gasesc
Linistea nicaieri !!

joi, 4 octombrie 2012

Prima ploaie de toamna...



Cand pui punct in loc de obisnuitele trei puncte.
Este momentul cand vrei sa mai scrii ceva, dar nu mai stii ce, este ora aia din noapte cand de atatea ori te-ai ridicat din pat te-ai asezat la birou si ai inceput sa tastezi bune si nebune, citesti…apoi stergi, si o iei de la capat.
Imi spunea cineva ca eu nu stiu ce vreau…i-am zambit ironic. Pana la urma i-am dat dreptate. Nu stiu ce vreau… cand nu vrei sa intrii in rutina, cand nu vrei sa te “hranesti” cu stres, cand ajungi acasa si te relaxezi…cand iti inchizi aplicatia si iti spui “imi bag piciorul, e si maine o zi!”, cand inca mai rezisti si faci fata sistemului care incearca sa te “inghita” putin cate putin, zi de zi.
Asa e…se intampla des cand iubim filosofia, dar il uram pe filosof.

******************************
            Acum o sa-ti vorbesc despre mucuri de tigara stinse in scrumiera, despre cafeaua fara lapte si despre o alta poveste …
            Despre o poveste care nu are actiune prezenta sau viitoare…despre un autor care isi uita  pagina scrisa pe jumatate in masina de scris si o parte din manuscris inchis in sertarul biroului.
            Este povestea lui, a autorului, care nu stie daca vrea sa continue sa scrie, sau sa dea foc paginilor scrise pana acum…este in dilema, nu stie daca sa o omoare pe ea. Da, sa o omoare pe ea, care l-a innebunit pe el…sau sa-l omoare pe el, cel care a facut-o pe ea sa sufere.
            Si nu stie cine a suferit mai mult, cine inca sufera mai mult, inca nu s-a hotarat daca o sa-i aduca impreuna sau sa le desparta destinele pentru totdeuna. Isi simte personajele captive intr-un film de Woody Allen, unde de la final el ramane pe banca in parc, iar ea intarzie sa apara.
            Ar vrea sa-i intalneasca pe amandoi, sa ii scoata la o cafea, sa-si ceara iartare iar apoi sa-i elibereze, dar pana la final mai sunt multe pagini de scris.

            Al tau mereu,
                         Eu